Tag Archives: depresie

Gand si Miracol

Din perspectiva metafizica si psihologica, fiecare experienta incepe cu un gand, iar experienta se modifica odata cu modificarea ganddului.

Atunci cand ne confruntam cu o problema, in oricare domeniu – sanatate, bani relatii.. – primul loc in care ar trebui sa cautam o solutie este in modul in care gandim!

Atunci cand cautam rezolvarea unei probleme numai la nivelul efectului, nu putem obtine o solutie adevarata, ci doar o solutie temporara.

Insa, atunci cand abordam nivelul cauzei, adica acele ganduri care au produs deviatia originala de la iubire, doar atunci vom determina rezultate miraculoase si fundamentale.

Prin influenta gandirii pline de iubire, ne este daruita Puterea de a intoarce in iubire orice situatie care nu se afla in iubire, pur si simplu gandindu-ne diferit la ea.

Este ceea ce ne spun si inteleptii shamani: „Atunci cand ne confruntam cu o situatie ce necesita rezolvare, noi nu dam legi noi – asa cum procedati in comunitatile moderne – ci, abordam acel aspect dintr-o noua perspectiva. Ne schimbam perceptia asupra acelui lucru. Il privim in alt mod decat am facut-o pana atunci, gandindu-ne intr-um mod diferit asupra lui. Ne intoarcem in acel spatiu interior care ne duce mai aproape de centrul fiintei, mai aproape de esenta. Acolo e iubirea, iar ea ne va ajuta sa avem o noua perspectiva. Iar realitatea se va schimba”.

Un curs de Miracole vorbeste despre aceiasi perspectiva. Acea perspectiva prin care recunoastem ca ne identificam cu propria lipsa de iubire si suntem dispusi sa renuntam la ea. Pur si simplu acet mod de a gandi – care uneori e simplu, alteori nu – reprezinta obisnuinta mentala a “mintii orientate spre miracole”.

“Miracolele apar din convingere”, afirma Cursul de Miracole.

Convingerea poate fi privita ca un muschi al atitudinii, care ne da puterea de a vedea dincolo de aparente si de a invoca posibilitatile care exista acolo.

Miracolul este acea revelatie pe care o lasi sa patrunda in interiorul tau, in timp ce tu iti contempli respiratia si emotia care te-a cuprins, si le accepti detasat.

Mintea ta subconstienta, sau cum vrei tu sa ii spui spiritului tau interior, va face restul. Ea este un organizator mult mai bun decat mintea constienta.

In interiorul tau se afla acest spirit, inteleptul interior, subconstientul, care atrage in mod natural toate tiparele si detaliile care ar putea forma cea mai frumoasa viata a ta.

Totusi, niciunul dintre noi nu poate obtine Darul decat daca se face pe sine disponibil pentru a-l primi.

Disponibilitatea este acea atitudine prin care suntem deschisi sa observam Natura si semnele din natura, sa comunicam cu oamenii in diverse circumstante, sa ii acceptam in realitatea noastra.

“Unde sunt doi, acolo sunt si Eu !”.

In interactiunea dintre doua spirite se naste acceptarea. Si astfel ne deschidem spre noi perspective.

Iar perspectivele sunt acolo, langa noi. Mereu. Apoi, ele doar vor fi atrase de catre spiritul interior, de catre subconstientul tau, atunci cand dai voie, cand esti deschis si constient, in stare de prezenta.

Ele au fost acolo mereu, dar nu erai disponibil pentru ele, pentru a le da voie sa te patrunda.

Mereu respingem miracolele, nerealizand, nerecunoscand ca tot ceea ce avem nevoie se afla la dispozitia noastra, in fiecar moment. Credem ca nu poate fi atat de simplu sau de usor.

Dar florile cresc usor?

Credem ca stim ce avem nevoie si ce trebuie sa facem ca sa determinam lucrurile sa se intample.

Dar chiar stim?

Oamenii nici nu au idee cat pierd in viata prin atitudinea de a nu lua in seama semnele ce vin de la natura sau de la alti oameni si darurile ce vin prin ele, prin ei.

„Prin semnele naturii si cele ce vin prin oamen, ne vorbeste Dumnezeu” … asa ne spun shamanii.

Iar acolo unde sunt doi… iti amintesti?

Unde isi va face aparitia urmatorul miracol? Mintea rationala nu va ava un raspuns.

Dar gandeste-te ca aproape in fiecare moment ne aflam la locul potrivit, la timpul potrivit… daca pasim cu totul in momentul aflat la dispozitia noastra.

Nu avem timp de miracole pentru ca suntem prea ocupati cu cariera.

Insa exista o cariera mai importanta decat a fi in intregime viu, a fi cu totul prezent si a fi o fiinta umana iubitoare. Universul nu separa categoriile “iubire” si “munca”., pentru ca in realitate totul este iubire si totul este munca!

Sa nu crezi vreodata ca a te indeparta de iubire poate fi un lucru istet sau cine stie ce miscare inteligenta pentru cariera ta.

Cand opresti revarsarea iubirii din propria ta inima, opresti revarsarea ei la usa ta. Acest lucru este tot atat de valabil in privinta curgerii banilor, cat si in privinta curgerii a orice altceva.

Lasa iubirea, abundenta si miracolele sa curga de la tine si vor curge spre tine!

Cuvintele care îți transformă realitatea

Am auzit de vocabularul transformaţional cu mulţi ani în urmă. A fost ceva nou pentru mine la acea vreme şi mai din curiozitate, mai din dorinţa de a experimenta, fie din toate astea la un loc, am decis să îl folosesc. A fost ca o revelaţie. Şi azi îl experimentez cu aceeaşi încântare şi rar mă abat de pe drum. El a devenit un principiu care face parte din viaţa de zi cu zi. Mai mult de atât, cei ce sunt în preajma mea îl preiau „din mers”.

Vocabularul transformaţional porneşte de la un adevăr simplu şi universal: cuvântul rostit are impact asupra realităţii interioare şi exterioare. Cuvintele au putere. Energia urmează intenţia, gândurile urmează cuvintele, iar acestea devin faptele tale. Un vechi dicton spune: „Ai grijă de gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvintele tale; Ai grijă de cuvintele tale, ele vor deveni faptele tale; Ai grijă de faptele tale, pentru că ele vor clădi caracterul tău.”.

Eşti tentat să crezi că ceea ce spui este îndreptat spre exterior, către ceilalţi. Este aşa, … dar pentru scurt timp. Cuvintele tale se întorc către tine, orice ai spune se întoarce împotriva ta, sau în favoarea ta, … depinde de energia cu care le-ai investit.

Dar cum pot să îmi supraveghez corect exprimarea?

Poţi acest lucru fiind responsabil de ceea ce spui, fiind responsabil de gândurile tale, învăţând să le controlezi. E adevărat că nu e tocmai uşor acest lucru, însă este posibil. Mai întâi, un lucru simplu – dacă doreşti să nu mai gândeşti anumite lucruri, nu vorbi despre ele. Nu trebuie să mâncăm tot ce vedem şi nu trebuie să spunem tot ceea ce gândim. Am văzut că dacă vorbim despre ceva anume, investim acel lucru cu energie. În acest mod începem prin a analiza cuvintele pe care le rostim şi a vorbi doar atunci când avem ceva de spus. Şi aici îmi vine în minte un principiu al logicii lui Socrate referitor la ceea ce spui: să fie adevărat, adică să fie din sursă sigură; să fie „de bine”, adică să nu prejudicieze imginea cuiva; să fie constructiv, adică să ofere o învăţătură, o îndrumare.

Socrate asculta ce avea cineva de spus numai dacă îndeplinea toate aceste trei principii. Deci… dacă nu serveşte la nimic ceea ce urmează să spui, mai bine nu vorbi. Şi asta e valabil cu atât mai mult când este vorba de gândurile tale.

Dacă începi să experimentezi vocabularul transformaţional, vei fi mai atent la cuvintele pe care le rosteşti, la conotaţia lor, la sensul lor pozitiv şi constructiv.

Fă un experiment simplu: timp de o săptămână fii atent la cuvintele tale şi ori de câte ori eşti tentat să foloseşti, sau foloseşti cuvinte cu tentă negativă, demotivante, critice, neconstructive – notează-le. Vei fi surprins cât de des le foloseşti şi cât de variat este vocabularul tău în această privinţă. Apoi, pentru fiecare cuvânt critic, demotivant sau neconstructiv, precum şi pentru ceea ce spui fără să fie ceva din care tu sau celălalt are ceva de învăţat, pune de-o parte doi lei. La sfârşitul săptămânii numără banii care s-au adunat. Fă acest experiment împreună cu familia sau cu colegii la serviciu, va fi distractiv, dar şi constructiv.

Aşa că, de azi poţi începe să îţi alegi cuvintele cu atenţie. Vorbeşte doar atunci când ai ceva de spus şi dacă este în mod cert un lucru constructiv. Începe să înlocuieşti cuvintele şi expresiile negative şi demotivante cu expresii simple şi pozitive, care exprimă posibilitatea sau alegerea. În loc de „nu pot face acest lucru” poţi folosi „aleg să fac acest lucru”, „aleg să-mi folosesc resursele făcând acest lucru atât cât pot în acest moment”, „vreau să mă las surprins de ceea ce pot face în privinţa acestui lucru”. Oricum nu ai nimic de pierdut dacă chiar începi să faci, … dimpotrivă.

Analizând propoziţia „nu pot face acest lucru” vei descoperi că pe lângă faptul că este la forma negativă este şi fermă şi definitivă. Adică eşti sigur de ceea ce spui fără nicio îndoială. Unii poate chiar ar crede că ai dreptate. Eu sunt convinsă că, devreme ce rosteşti aceasta cu atâta hotărâre şi convingere, chiar nu eşti în stare, … văd că nu îţi dai nicio şansă ţie însuţi.

Însă dacă spui „nu am putut face asta”, nu mai am nimic de spus. Da, până acum acest lucru nu l-ai putut face. E un gând corect, şi în plus îţi îmbogăţeşte viziunea, îţi dă şansa să întrevezi posibilitatea – dacă nu ieri, atunci mâine.

La fel de limitativă ca şi expresia „nu pot” este folosirea verbului „a încerca”. Pentru că în loc să acţionezi deja, tu încă mai tot încerci. Urmăreşte cât de des folosesc ceilalţi acest verb în expresiile lor. Foloseşte-l şi tu într-un mod cât mai conştient, adică cu intenţie atunci când te adresezi celorlalţi în săptămâna care urmează, alături de prima sarcină a experimentului. Foloseşte-l cît de des poţi, în mod conştient.

După acest exerciţiu s-ar putea să te surprinzi că îl foloseşti mult mai rar şi implicit, că te gândeşti mult mai rar la el. Asta te va ajuta să întrevezi pericolele la care te supun verbele „nu pot” şi „încerc să”.

La sfârşitul fiecărei zile analizează şi notează cum anume te-au ajutat cuvintele pozitive sa iti tansformi realitatea.

Încurajează-i pe ceilalţi să folosească la rândul lor cât mai des cuvinte pozitive şi care au putere de motivare.

Chiar poţi face asta, pentru că vei vorbi despre ceva ce tu deja ai experimentat si folosesti zi de zi. Şi acest lucru este încă un pas spre a crea armonia în lumea care te înconjoară.

Adâncuri roditoare

Viaţa e un imn, cântă-l!

Viaţa este infinită şi completă. În infinitatea ei, ea cuprinde tot ceea ce este, iar totul este desăvârşit.

Ca să călătorim curajoşi şi încrezători prin viaţă, este necesar să înţelegem că lumina călăuzitoare se află în noi.

Uneori este ascunsă, alteori abia licăreşte, iar uneori o întrezărim ca fiind aievea… vie şi pură. Oricum ar fi, ea este, există şi a fost pusă acolo cu iubire de către Creator.

Creatorul ţi-a lăsat însă şi liberul arbitru, libertatea de a alege. Aşa că va depinde de tine cum vei întreprinde călătoria vieţii tale.

Viaţa cu care te confrunţi azi şi zi de zi, este un văl viu şi colorat, ţesut din multitudinea de evenimente şi lucruri care acoperă o realitate mai adâncă. În acea realitate adâncă ştii cine eşti tu cel adevărat şi care este menirea ta aici pe Pământ.

Viaţa prin tine îşi desăvârşeşete creaţia, o extinde, o face veşnică şi vrednică de iubire.
Cea mai arzătoare căutare a vieţii este înţelegerea acelei dimensiuni adânci, profunde a interiorului fiinţei tale, a acelui mister al unei realităţi ce se va revela pe parcursul unei căi străbătută cu perseverenţă.

Acolo sunt adâncurile roditoare ale fiinţei, adâncuri care cuprind adevărul tău adunat, cu grijă sau cu nepăsare, de-a lungul zilelor vieţii tale. Acolo este tot ceea ce crezi tu despre tine şi despre ceilalţi. Acolo este toata bucuria, tristeţea, durerea şi toate întrebările tale. Acolo sunt umbrele suferinţelor şi multitudinii de chipuri pe care le-ai adoptat în tumultul vieţii. În acele adâncuri ţi-ai găsit uneori feţe hidoase, transfigurate, de care ţi-a fost uneori silă şi de care ai vrut să fugi şi să scapi. Şi tot aici ai zărit stălucirea unei feţe pline de lumină, … faţa ta cea iubitoare şi iertătoare.

Căutarea dimensiunii adânci a fiinţei începe cu dorinţa de a afla cine eşti cu adevărat şi care este menirea ta pe pământ. E o cale a transformării şi a purificării, a uitării de sine şi a regăsirii de sine. Este calea purtătorului de lumină, a celui ce va aduce lumina în propria viaţă şi în vieţile celorlalţi. Pentru că aşa înţelegi azi că apare schimbarea – prin tine. Pentru că aşa înţelegi azi că poţi vindeca trupul, omenirea, Pământul şi viaţa – prin tine.

Dacă descpoperi adâncurile fiinţei, le transcenzi, le mistui prin focul schimbării devii tu cel nou şi pur. Mai mult de atât ajungi la un profund nivel de înţelegere a realităţii şi a creaţiei. Mesajul divin începe să îţi atingă inima şi să îţi vorbeasă cu un nou înţeles.

Cum poţi face asta?

Căile sunt multiple. Alege propria cale, cea care rezonează profund cu fiinţa ta şi cu adevărul tău. Poţi începe să te rogi, poţi medita, poţi posti şi face lungi pelerinaje la locurile care te inspiră. Poţi străbate munţii, poţi merge zile la rând cu paşi hotărâţi prin sate, căutând un cuvânt de înţelepciune ce îţi va revela un adevăr râvnit.

Poţi participa la slujbe, la grupuri de rugăciune, la grupuri de dezvoltare, poţi participa la seminarii, la iniţieri. Poţi sta nemişcat, liniştit şi contemplativ în mijlocul naturii întrebând copacii, râurile, păsările, apele, vântul şi pamântul despre tot ceea ce doreşti să cunoşti. Natura este, a fost şi va fi un bun sfătuitor.

Poţi începe cu exerciţii fizice, cu exerciţii ale minţii sau ale simţurilor. Şi poţi alege să faci aceste lucruri singur sau alături de ceilalţi, în liniştea locurilor ştiute sau neştiute de tine, sau alături de alţi căutători ca şi tine. Poţi căuta un maestru, un guru sau un învăţător. Sau poţi învăţa alături de cei ce îţi oferă posibilitatea să experimentezi tu singur adevărul – shamanii. Poţi îmbina foarte bine mai multe practici de-odată.

Sau poţi alege orice altă cale simţi că te inspiră,… propria cale.

Cu orice vei începe este potrivit, pentru că va exprima propria alegere şi va corespunde adevărului spre a cărui căutare ai pornit. Important este să îţi urmezi propria intuiţie şi îndrumarea interioară.

Ceea ce ţi se va revela va fi demn de efortul depus. Vei fi tu cel nou şi adevărat.