Am auzit de vocabularul transformaţional cu mulţi ani în urmă. A fost ceva nou pentru mine la acea vreme şi mai din curiozitate, mai din dorinţa de a experimenta, fie din toate astea la un loc, am decis să îl folosesc. A fost ca o revelaţie. Şi azi îl experimentez cu aceeaşi încântare şi rar mă abat de pe drum. El a devenit un principiu care face parte din viaţa de zi cu zi. Mai mult de atât, cei ce sunt în preajma mea îl preiau „din mers”.

Vocabularul transformaţional porneşte de la un adevăr simplu şi universal: cuvântul rostit are impact asupra realităţii interioare şi exterioare. Cuvintele au putere. Energia urmează intenţia, gândurile urmează cuvintele, iar acestea devin faptele tale. Un vechi dicton spune: „Ai grijă de gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvintele tale; Ai grijă de cuvintele tale, ele vor deveni faptele tale; Ai grijă de faptele tale, pentru că ele vor clădi caracterul tău.”.

Eşti tentat să crezi că ceea ce spui este îndreptat spre exterior, către ceilalţi. Este aşa, … dar pentru scurt timp. Cuvintele tale se întorc către tine, orice ai spune se întoarce împotriva ta, sau în favoarea ta, … depinde de energia cu care le-ai investit.

Dar cum pot să îmi supraveghez corect exprimarea?

Poţi acest lucru fiind responsabil de ceea ce spui, fiind responsabil de gândurile tale, învăţând să le controlezi. E adevărat că nu e tocmai uşor acest lucru, însă este posibil. Mai întâi, un lucru simplu – dacă doreşti să nu mai gândeşti anumite lucruri, nu vorbi despre ele. Nu trebuie să mâncăm tot ce vedem şi nu trebuie să spunem tot ceea ce gândim. Am văzut că dacă vorbim despre ceva anume, investim acel lucru cu energie. În acest mod începem prin a analiza cuvintele pe care le rostim şi a vorbi doar atunci când avem ceva de spus. Şi aici îmi vine în minte un principiu al logicii lui Socrate referitor la ceea ce spui: să fie adevărat, adică să fie din sursă sigură; să fie „de bine”, adică să nu prejudicieze imginea cuiva; să fie constructiv, adică să ofere o învăţătură, o îndrumare.

Socrate asculta ce avea cineva de spus numai dacă îndeplinea toate aceste trei principii. Deci… dacă nu serveşte la nimic ceea ce urmează să spui, mai bine nu vorbi. Şi asta e valabil cu atât mai mult când este vorba de gândurile tale.

Dacă începi să experimentezi vocabularul transformaţional, vei fi mai atent la cuvintele pe care le rosteşti, la conotaţia lor, la sensul lor pozitiv şi constructiv.

Fă un experiment simplu: timp de o săptămână fii atent la cuvintele tale şi ori de câte ori eşti tentat să foloseşti, sau foloseşti cuvinte cu tentă negativă, demotivante, critice, neconstructive – notează-le. Vei fi surprins cât de des le foloseşti şi cât de variat este vocabularul tău în această privinţă. Apoi, pentru fiecare cuvânt critic, demotivant sau neconstructiv, precum şi pentru ceea ce spui fără să fie ceva din care tu sau celălalt are ceva de învăţat, pune de-o parte doi lei. La sfârşitul săptămânii numără banii care s-au adunat. Fă acest experiment împreună cu familia sau cu colegii la serviciu, va fi distractiv, dar şi constructiv.

Aşa că, de azi poţi începe să îţi alegi cuvintele cu atenţie. Vorbeşte doar atunci când ai ceva de spus şi dacă este în mod cert un lucru constructiv. Începe să înlocuieşti cuvintele şi expresiile negative şi demotivante cu expresii simple şi pozitive, care exprimă posibilitatea sau alegerea. În loc de „nu pot face acest lucru” poţi folosi „aleg să fac acest lucru”, „aleg să-mi folosesc resursele făcând acest lucru atât cât pot în acest moment”, „vreau să mă las surprins de ceea ce pot face în privinţa acestui lucru”. Oricum nu ai nimic de pierdut dacă chiar începi să faci, … dimpotrivă.

Analizând propoziţia „nu pot face acest lucru” vei descoperi că pe lângă faptul că este la forma negativă este şi fermă şi definitivă. Adică eşti sigur de ceea ce spui fără nicio îndoială. Unii poate chiar ar crede că ai dreptate. Eu sunt convinsă că, devreme ce rosteşti aceasta cu atâta hotărâre şi convingere, chiar nu eşti în stare, … văd că nu îţi dai nicio şansă ţie însuţi.

Însă dacă spui „nu am putut face asta”, nu mai am nimic de spus. Da, până acum acest lucru nu l-ai putut face. E un gând corect, şi în plus îţi îmbogăţeşte viziunea, îţi dă şansa să întrevezi posibilitatea – dacă nu ieri, atunci mâine.

La fel de limitativă ca şi expresia „nu pot” este folosirea verbului „a încerca”. Pentru că în loc să acţionezi deja, tu încă mai tot încerci. Urmăreşte cât de des folosesc ceilalţi acest verb în expresiile lor. Foloseşte-l şi tu într-un mod cât mai conştient, adică cu intenţie atunci când te adresezi celorlalţi în săptămâna care urmează, alături de prima sarcină a experimentului. Foloseşte-l cît de des poţi, în mod conştient.

După acest exerciţiu s-ar putea să te surprinzi că îl foloseşti mult mai rar şi implicit, că te gândeşti mult mai rar la el. Asta te va ajuta să întrevezi pericolele la care te supun verbele „nu pot” şi „încerc să”.

La sfârşitul fiecărei zile analizează şi notează cum anume te-au ajutat cuvintele pozitive sa iti tansformi realitatea.

Încurajează-i pe ceilalţi să folosească la rândul lor cât mai des cuvinte pozitive şi care au putere de motivare.

Chiar poţi face asta, pentru că vei vorbi despre ceva ce tu deja ai experimentat si folosesti zi de zi. Şi acest lucru este încă un pas spre a crea armonia în lumea care te înconjoară.