Viaţa e un imn, cântă-l!

Viaţa este infinită şi completă. În infinitatea ei, ea cuprinde tot ceea ce este, iar totul este desăvârşit.

Ca să călătorim curajoşi şi încrezători prin viaţă, este necesar să înţelegem că lumina călăuzitoare se află în noi.

Uneori este ascunsă, alteori abia licăreşte, iar uneori o întrezărim ca fiind aievea… vie şi pură. Oricum ar fi, ea este, există şi a fost pusă acolo cu iubire de către Creator.

Creatorul ţi-a lăsat însă şi liberul arbitru, libertatea de a alege. Aşa că va depinde de tine cum vei întreprinde călătoria vieţii tale.

Viaţa cu care te confrunţi azi şi zi de zi, este un văl viu şi colorat, ţesut din multitudinea de evenimente şi lucruri care acoperă o realitate mai adâncă. În acea realitate adâncă ştii cine eşti tu cel adevărat şi care este menirea ta aici pe Pământ.

Viaţa prin tine îşi desăvârşeşete creaţia, o extinde, o face veşnică şi vrednică de iubire.
Cea mai arzătoare căutare a vieţii este înţelegerea acelei dimensiuni adânci, profunde a interiorului fiinţei tale, a acelui mister al unei realităţi ce se va revela pe parcursul unei căi străbătută cu perseverenţă.

Acolo sunt adâncurile roditoare ale fiinţei, adâncuri care cuprind adevărul tău adunat, cu grijă sau cu nepăsare, de-a lungul zilelor vieţii tale. Acolo este tot ceea ce crezi tu despre tine şi despre ceilalţi. Acolo este toata bucuria, tristeţea, durerea şi toate întrebările tale. Acolo sunt umbrele suferinţelor şi multitudinii de chipuri pe care le-ai adoptat în tumultul vieţii. În acele adâncuri ţi-ai găsit uneori feţe hidoase, transfigurate, de care ţi-a fost uneori silă şi de care ai vrut să fugi şi să scapi. Şi tot aici ai zărit stălucirea unei feţe pline de lumină, … faţa ta cea iubitoare şi iertătoare.

Căutarea dimensiunii adânci a fiinţei începe cu dorinţa de a afla cine eşti cu adevărat şi care este menirea ta pe pământ. E o cale a transformării şi a purificării, a uitării de sine şi a regăsirii de sine. Este calea purtătorului de lumină, a celui ce va aduce lumina în propria viaţă şi în vieţile celorlalţi. Pentru că aşa înţelegi azi că apare schimbarea – prin tine. Pentru că aşa înţelegi azi că poţi vindeca trupul, omenirea, Pământul şi viaţa – prin tine.

Dacă descpoperi adâncurile fiinţei, le transcenzi, le mistui prin focul schimbării devii tu cel nou şi pur. Mai mult de atât ajungi la un profund nivel de înţelegere a realităţii şi a creaţiei. Mesajul divin începe să îţi atingă inima şi să îţi vorbeasă cu un nou înţeles.

Cum poţi face asta?

Căile sunt multiple. Alege propria cale, cea care rezonează profund cu fiinţa ta şi cu adevărul tău. Poţi începe să te rogi, poţi medita, poţi posti şi face lungi pelerinaje la locurile care te inspiră. Poţi străbate munţii, poţi merge zile la rând cu paşi hotărâţi prin sate, căutând un cuvânt de înţelepciune ce îţi va revela un adevăr râvnit.

Poţi participa la slujbe, la grupuri de rugăciune, la grupuri de dezvoltare, poţi participa la seminarii, la iniţieri. Poţi sta nemişcat, liniştit şi contemplativ în mijlocul naturii întrebând copacii, râurile, păsările, apele, vântul şi pamântul despre tot ceea ce doreşti să cunoşti. Natura este, a fost şi va fi un bun sfătuitor.

Poţi începe cu exerciţii fizice, cu exerciţii ale minţii sau ale simţurilor. Şi poţi alege să faci aceste lucruri singur sau alături de ceilalţi, în liniştea locurilor ştiute sau neştiute de tine, sau alături de alţi căutători ca şi tine. Poţi căuta un maestru, un guru sau un învăţător. Sau poţi învăţa alături de cei ce îţi oferă posibilitatea să experimentezi tu singur adevărul – shamanii. Poţi îmbina foarte bine mai multe practici de-odată.

Sau poţi alege orice altă cale simţi că te inspiră,… propria cale.

Cu orice vei începe este potrivit, pentru că va exprima propria alegere şi va corespunde adevărului spre a cărui căutare ai pornit. Important este să îţi urmezi propria intuiţie şi îndrumarea interioară.

Ceea ce ţi se va revela va fi demn de efortul depus. Vei fi tu cel nou şi adevărat.